O întrebare absolut normală în lumea musulmană e cea despre vârstă. Ca să ştie omul unde să te plaseze în ordinea respectului care ţi se cuvine. Aşa am aflat că interlocutorul meu avea un an în plus de viaţă, dar încă nu era căsătorit. L-am rugat să-mi explice. În Turcia, pentru a te căsători, trebuie să ai locuinţa ta (sau un salariu suficient de bun pentru a nu se discuta chestiunea financiară) şi să o poţi împodobi pe mirească, la nuntă, cu minimum 5,000 euro (inele, lanţuri, etc) – aceea este preţul plătit pentru ea, şi-i rămâne zestre de nuntă.
Pentru un băiat singur la părinţi (s-ar putea să aibă surori, dar nu se numără), este foarte greu să adune această avere până la o vârstă suficient de înaintată – adesea peste 35 de ani. Dacă ar fi doi fraţi, s-ar ajuta între ei, de unul singur e mai greu. Salariul mediu în Istanbul este de aproximativ 700 euro/lună, iar preţul unui apartament poate trece de 100.000. Aici este o parte a motivului pentru care tinerii muncesc – vor să răzbească în viaţă, vor o familie. Neamurile nu-i ajută, deoarece se consideră că dacă nu este tânărul capabil să-şi adune avere înainte de căsătorie, nu va purta bine de grijă nici după. Şi nici nu-şi va permite să divorţeze la orice nemulţumire: căsătoria este investiţia financiară principală a vieţii lui!
